Prevenirea osteoporozei cu ajutorul calciului

Osteoporoza este cea mai frecventă afecțiune metabolică osoasă, caracterizată de slăbirea densității oaselor. Odată ce densitatea oaselor scade, acestea devin tot mai poroase și mai fragile, iar riscul de fractură crește substanțial. Pierderea substanței osoase este un proces de durată, care de obicei nu prezintă simptome până la prima fractură.

Ușurarea tramei proteice osoase este un fenomen natural, denumit osteopenie fiziologică. Odată cu înaintarea în vârstă, mai ales după vârsta de 30 de ani, o parte dintre celulele osoase încep să resoarbă matricea osoasă, în timp ce noi celule ale oaselor se formează. În momentul în care procesul de resorbție este mai puternic decât cel de formare a țesutului osos, oasele devin tot mai predispuse fracturării bruște.

Există o serie de factori care pot influența probabilitatea de a avea această afecțiune. Printre aceștia se află vârsta, istoricul medical propriu și cel al familiei, dezechilibrul hormonal, afecțiuni ale glandei tiroide, tutunul, alcoolul și obezitatea, dar și sexul (femeile sunt mai predispuse acestei afecțiuni decât bărbații). Deficitul de calciu este una dintre afecțiunile care sunt asociate cu apariția osteoporozei, calciul având un rol important în mineralizarea osoasă.

Importanța calciului în menținerea sănătății oaselor

Calciul este un element esențial în organismul uman, regăsindu-se în proporție de 99% în oase și dinți. Acesta îndeplinește o serie de funcții în corpul nostru, însă organismul nu îl poate produce singur. Deoarece pierdem calciu foarte ușor, prin urină, transpirație și prin procesele de creare a noilor celule, de-a lungul timpului pot apărea momente în care raportul de calciu din corp nu este suficient.

Densitatea osoasă se referă la cantitatea de calciu și de alte minerale aflată într-o secțiune a osului, fiind cea mai ridicată în jurul vârstei de 25-35 de ani și diminuându-se apoi, odată cu înaintarea în vârstă. Rezultatul deficitului de calciu este apariția osteoporozei, așadar oasele devin fragile, poroase, predispuse fracturilor bruște.

Un nivel optim de calciu în organism se poate menține printr-o alimentație sănătoasă și prin susținerea organismului cu suplimente nutritive. Un regim alimentar orientat către menținerea sau îmbunătățirea condiției osoase va conține alimente bogate în calciu și vitamina D. Pentru a avea un comportament alimentar sănătos și eficient în prevenirea osteoporozei, aportul zilnic de calciu trebuie să fie de 1000-1200 mg, iar cel de vitamina D de 400-800 unități.

Dintre alimentele recomandate amintim lactatele proaspete sau fermentate cu un conținut scăzut de grăsimi (lapte, iaurt, brânză), peștele gras, oceanic (macrou, hering, somon, sardine), carnea slabă de pui sau curcan, ouă, cereale integrale, legume (spanac, varză, broccoli, ruccola, mazăre), germeni de grâu, quinoa, nuci, alune, migdale, fructe (banane, portocale, prune). Sunt de evitat sarea în exces, sucurile acidulate, excesul de cofeină sau alcool. De asemenea, este necesară reducerea consumului de alimente prăjite și mezeluri.

Pe lângă alimentație, creșterea nivelului de vitamina D din organism se poate realiza zilnic prin 15 minute de expunere la soare. Vitamina D joacă un rol foarte important în fixarea calciului în oase, motiv pentru care este recomandată în alimentația de prevenire a osteoporozei. Un stil de viață activ, alimentația echilibrată și administrarea suplimentelor nutritive sunt elementele care ajută la prevenirea deficitului de calciu și, implicit, a osteoporozei.